Generalul Constantin Spînu s-a pensionat după 16 ani ca purtator de cuvânt al MApN si peste 30 de ani de cariera militară.
Dragi colegi,
Mulțumesc încă o dată colegilor care au reușit să își facă timp pentru a ne întâlni astăzi, la ultima discuție din calitatea de purtător de cuvânt al MApN. Prezența dumneavoastră m-a onorat.
Vreau să vă mulțumesc de asemenea, tuturor celor care sunteți conectați în acest grup, indiferent dacă, în perioada în care am gestionat de la vârf comunicarea instituțională a MApN, am colaborat în mod direct sau doar prin mesaje aici ori prin intermediul corespondenței oficiale.
Așa cum spuneam și astăzi, la întâlnirea informală, decizia de a trece în rezervă a fost bazată strict pe considerente personale.
Am fost onorat să port uniforma Armatei României timp de 39 de ani, dintre care 32 ca ofițer activ. Mai am statistici: din cei 32 de ani de carieră, 26 au fost dedicați domeniului jurnalismului și relațiilor publice. Iar 16 dintre aceștia am îndeplinit (cu mici pauze, dar nici atunci desprins complet) onoranta însărcinare de purtător de cuvânt al Ministerului Apărării Naționale
Cei 16 ani în care am fost vocea oficială a MApN au fost foarte intenși pentru mine, dar cred că și pentru comunitatea jurnaliștilor acreditați la instituția noastră. Cu o parte dintre dumneavoastră, veterani ai acestui grup, m-am cunoscut în prima zi în această funcție, la 26 ianuarie 2009, pe timpul cazului de la Ciorogârla, una dintre cele mai complicate situații din istoria MApN.
Am trecut, de atunci, prin foarte multe situații-limită, „crize mediatice” – cum le spunem noi, pe care am încercat, cu puterile și priceperea mea și cu contribuția esențială a echipei de comunicare a MApN, să le traversăm cât mai corect posibil – cu maximum de transparență și cu dorința de a arăta că suntem o instituție care își asumă responsabilitățile și răspunderile, indiferent de context.
În toată această perioadă am încurajat în rândul echipelor pe care le-am coordonat sau condus creativitatea, inovarea și consolidarea practicilor care s-au dovedit utile. Am încercat, de asemenea, să întărim permanent mecanismele de exercitare a transparenței instituționale și, mai ales, să schimbăm mentalitățile interne, la toate nivelurile, față de aceasta.
În fiecare astfel de situație prin care am trecut – catastrofe aeriene, accidente grave, pandemie, drone și multe altele, am încercat să învățăm din greșeli – pentru că au fost! – și, pe baza experienței acumulate, să fim un pic mai buni la următoarea încercare. Dacă am reușit, măcar uneori, este pentru că am avut colegi foarte buni și competenți, care au făcut ca lucrurile să meargă așa cum vă așteptați. Situațiile când nu am fost chiar „pe soluție” le iau pe răspunderea mea, în speranța că, de acum înainte, cei care vor prelua ștafeta vor reuși mult mai multe decât mine. Aș fi foarte mândru să fie așa.
Vă doresc tuturor succes, inspirație și putere de muncă și vă spun, simplu, la revedere!
